Nesimţirea la români

 

Nesimţirea la români 

Episodul I

 

Un cuvânt prea greu, prea greu de pronunţat sau prea greu de suportat.

Chiar dacă este greu de suportat, acest cuvânt trebuie analizat. O analiză lucidă!

Sunt şi nu sunt multe de spus. A fost o ţară frumoasă numită România. Mereu împilată de cotropitori. Mereu tradată de conducători. Doar unul dintre aceştia s-a sacrificat pentru poporul român. Ioan Vodă cel Cumplit. 

Dar el nu era român, era armean! A fost singurul!

Ceilalţi, doar avantaje.

De-a lungul istoriei românii au suportat diverse forme de organizare socială. Una a fost comunismul. Aceşti conducători aveau o vorbă. Şampania este băutura clasei muncitoare băută prin reprezentanţii săi.

Le-a mers bine la „români” în această perioadă. Au fost conduşi aşa cum doreau „prietenii” românilor. "Cozi de topor", foarte multe, a avut acest popor!

Chiar şi regii au tradat. Şi-au vândut oştenii pentru o medalie. Au vrut să aibă  averi de la acest popor. Şi le-au primit înapoi. Castele, moşii, păduri. Celălalt rege a plecat cu o garnitură de tren, şi cu mândruţa după el.

Şi atunci, văzând comportamentul conducătorilor şi românii s-au transformat în neoameni. 

Au devenit nesimţiţi, la fel ca şi conducătorii lor. 

Aceasta să fie cauza faptului că în ultima perioadă de timp – cam lungă totuşi - românii nu au avut un conducător din neamul lor. Ultimul a fost Mareşalul Antonescu. Vândut de „rege”, trădat de politicienii vremii. Au sfârşit şi aceştia în închisorile comuniste, târâţi pe scările închisorilor de un miliţian zelos, lovind scările cu capul. Mareşalul Antonescu s-a comportat demn în faţa călăilor şi a plecat cu fruntea sus din această lume. Ca un ostaş demn al acestui neam.

Avea dreptate atunci când a spus:” ţie popor (român) ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea”. Nu a vrut să spună popor român. Dar asta a gândit. A văzut cum se „descurcă” românii.

Este mult mai simplu şi mai uşor să fii nesimţit. 

Eu sunt sărac şi cinstit, dar „întâmplător” sunt conducătorul celor care fură. Comod, lejer. De ce să mă implic, să „fac” o ţară modernă, dezvoltată. „Pe clădirea Ministerului de Interne flutură steagul legionar”.

Prea mult a suportat acest popor. Până când ?

            Acceptă mereu  conducători care-şi permit să testeze tot felul de idei de politice. Aceste curente politice sunt studiate toate de istorici, dar se găsesc mereu idei noi de a jefui şi spolia bogăţiile poporului. În numele democraţiei. Doar şi comunismul era „voinţa întregului popor”.

            Este foarte uşor să concesionezi bogăţiile solului şi subsolului chiar dacă sunt proprietate publică a acestui popor. Chiar şi să „vinzi” drepturi litigioase. Ultimul caz cel al resurselor din platoul continental al Mării Negre.

            Şcoală nu se mai face! Cu ajutorul micului ecran s-a încercat îndobitocirea unui popor. Rezultatul este pozitiv. Toţi visează că sunt afacerişti de talie mondială. Ceilalţi, că formează clasa politică. Clasă politică care are drept de viaţă şi de moarte asupra acestui popor. Contează doar faptul că au acumulat nişte averi prin spolierea bogăţiilor unui popor.

            De ce-ar mai merge copii la şcoală, atunci când exemple de persoane care au reuşit în viaţă sunt date persoane dubioase, cu un trecut sensibil. Peste tot se invocă prezumţia de nevinovăţie. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. Nu le miroase bine. Adagiile din dreptul roman sunt uşor de invocat. Dar, în opinia noastră, doar atunci când o persoană este cercetată.

            Se spunea că o persoană are sau nu are „cei şapte ani de  acasă”. 

Într-o anumită perioadă s-a trecut la „cei şase ani de acasă”, cu cheia de gât. A dispărut educaţia, bunul simţ. La cei mai trebuie omului bun simţ, la cei mai foloseşte ?

            Să mai citească o carte ? La ce îi foloseşte ? Nu tot pe pile, cunoştinţe şi relaţii sunt numiţi conducătorii ?

            Vorbim de dreptate ? Toţi au numai drepturi. Obligaţii... nimeni nu recunoaşte că în primul rând avem obligaţii şi apoi drepturi. Din toate disciplinele de la Facultăţile de Drept, doar una se numeşte „Teoria Generală a Obligaţiilor”. Doar drepturi! Atunci cum mai putem vorbi despre bun simţ. Bunul simţ a devenit doar o floare rară.

            (va urma)